Pentru Germania, să ai o vreme bună înseamnă pur și simplu că ești norocos. Decizia de a face un tur al sudului Germaniei la început de toamnă, când teoretic încep ploile și vremea rece, s-a dovedit, până la urmă, o decizie bună. Dar elementul central al acestei călătorii a fost noul BMW Serie 3, cu un motor delicios precum o turtă dulce nemțească: 2.0 diesel, cu tehnologie Efficient Dynamics. Perfect pentru ca distanțele mari și autostrăzile cu viteză nelimitată din Germania să nu-ți strice sejurul și să te împingă în celebrele deja benzinării JET. Consumul mediu afișat de computer și confirmat la pompă, în cele din urmă, a fost de 5,2 litri „la sută”, o valoare care a contribuit decisiv la parcurgerea celor aproape 2.000 de kilometri cu doar două plinuri de rezervor.
Experiența a început, așa cum îi stă bine unui jurnalist auto, la Munchen, în micul orășel Garching, acolo unde se găsește centrul pentru mașini de test al BMW. Câteva zeci, poate peste o sută de mașini ajung zilnic pe mâinile unor ziariști sau VIP-uri, ies din garajul special amenajat pe autostrăzile patriei Germania și se întorc cu mulți kilometri la bord, numai bune de analizat de cei de la BMW. O idee strălucitoare și eficientă pentru ambele părți. Formalitățile durează, ca de obicei, 5 minute, timp în care datele tale sunt trecute în computer, iar mapa cu acte a mașinii trece peste „ghișeu”. Apoi, în garaj, identifici repede, cu ajutorul telecomenzii, exemplarul primit. Alb, imaculat, așteptând în semiîntunericul garajului să plece la drum.
Munchen – Stuttgart
Afară este o vreme superbă pentru condus, iar prima destinație e Stuttgart, acolo unde va fi cartierul general în această săptămână. În autostrada 8 (E52) se ajunge rapid, prin inelul de autostrăzi al orașului Munchen. Important este să fii atent la fiecare semn și, dacă se poate, să ai navigația pornită, pentru back-up. Se circulă pe trei sau chiar patru benzi pe această porțiune de traseu, cu viteze mari, la limita restricțiilor de pe panourile electronice. Dar, odată ieșit de pe Ring, restricțiile încep să se ridice și primul test de consum al celebrului Efficient Dynamics de pe Serie 3 capătă consistență. De la 120 km/h trec repede prin plajele superioare, iar vitezele din zona 200 km/h aduc și un consum mai mare: 8 până la 10 litri în momentele de accelerație, dar sub aceste valori la viteze constante. Pe setările ECOPRO, consumul coboară la 4,8 litri, ceea ce este impresionant pentru un 2.0. Este o revoluție evidentă în motoarele diesel, în ciuda opoziției pe care aceste motoare, gălăgioase și poluante, o au în continuare. Iar cel de pe BMW nu mai este nici gălăgios, având un sunet apropiat de cel al unui propulsor pe benzină, nici poluant.
Cei aproximativ 200 de kilometri de parcurs în prima zi trec repede, deși la jumătatea drumului încep lucrările. Nu, nu suntem în România, suntem în Germania. Și aici se lucrează la drumuri, se lucrează la autostrăzi. A8 se lărgește, mai are porțiuni bune pe care a rămas cu două benzi pe sens, iar guvernul landului Baden-Württemberg s-a gândit să susțină economia prin investiții de acest gen. Este forfotă, se lucrează simultan pe mulți kilometri, dar traficul curge relativ bine la ora prânzului. Drumul este îngustat pe două benzi mai mici, aproape că simți mașina de lângă tine cum îți șterge oglinda laterală, dar viteza este limitată la 80 și toată lumea circulă normal, fluent. După aproximativ două ore intrăm în Stuttgart, capitala landului Baden-Württemberg.
Stuttgart pur și simplu
Stuttgart are un parfum aparte, în ciuda faptului că este a patra metropolă din Germania ca mărime. Orașul în sine, strict între limitele administrative, are sub 1 milion de locuitori, dar zona metropolitană, cu toate orășelele și satele incluse, ajunge la nu mai puțin de 5 milioane de locuitori, în timp ce zona strict urbană adăpostește aproape 3 milioane de locuitori. Este considerat unul dintre cele mai înstărite orașe ale Germaniei, așa cum este tot landul, iar faptul că aici își au sediul Mercedes-Benz sau Porsche spune mult despre nivelul de trai.
Orașul s-a dezvoltat în jurul palatului. Vorbim atât despre Neues Schloss (Palatul Nou), dar și despre cel de la care și-a luat numele, Altes Schloss (Palatul Vechi), o fortăreață construită pentru a proteja Stud Garden, grajdurile contelui de Württemberg. Cele două palate se află chiar în centrul orașului, pe strada pietonală numită, cum altcumva, Konigstrasse. Parcul larg și micul lac cu rațe se contopesc simplu și plăcut cu forfota bulevardului, așa cum clădirile vechi stau lângă clădirile noi, din sticlă, pentru simplul motiv că totul a fost făcut cu gust, cu simț al măsurii, cu multă grijă pentru a nu strica echilibrul. Cei care ajung și au timp să zăbovească în Stuttgart au foarte multe de văzut, de la muzeele celor două mărci celebre, Mercedes și Porsche, până la superbul Esslingen, un burg medieval locuit și astăzi, în care pot fi admirate operele arhitectonice ale secolelor trecute, impecabil întreținute de proprietarii lor.
Lebăda
Planurile de călătorie încep cu Castelul Neuschwanstein, o capodoperă aproape nefinalizată, deși construcția acestui castel a început în secolul 19 (1869) din dispozițiile regelui Ludwig al II-lea al Bavariei. Exact, Bavaria, pentru că drumul nostru revine în Bavaria pentru o bună parte din traseul propus. Cel mai important este faptul că ieșim de pe autostrăzi, pe drumurile simple ce străbat atît de liniștit Germania rurală. Sunt șosele cu o bandă pe sens, cu o viteză maximă permisă de 90 km/h, cu restricții în localități de 50 km/h. Este combinația în care 320d, cu Efficient Dynamics, se simte cel mai bine, cu bune porțiuni în care consumul instantaneu nu depășește 2-3 litri.
Satele Germaniei au un parfum pe care nu-l mai întâlnești, practic, în alte părți. Deși există asemănări cu ceea ce poți vedea în Austria sau în alte țări cu specific german, dar și în unele zone din Franța, nemții sunt unici. Pentru că, dincolo de totemul din centrul satului, plin de simboluri, dispunerea caselor, modul în care și le îngrijesc, în care circulă și în care și-au organizat viața sunt unice. Fussen este orășelul cel mai apropiat de castelul pe care ne-am propus să-l vizităm, aflat pe malul Schwansee (Lacul Lebedei). Este mai degrabă un sat mai mare, are circa 14.000 de locuitori, dar are o istorie ce ajunge în perioada romană, când Fussen se găsea exact pe drumul spre Imperiu. La doi pași de oraș a fost înălțat mai întîi castelul vechi, Hohenschwangau, locul în care a copilărit Ludwig al II-lea. Mai târziu, tot aici a decis să construiască celălalt castel, unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice ale lumii. Neuschwanstein (un nume dificil de tradus; schwan=lebădă, stein=piatră, stâncă) este, din punctul meu de vedere, reprezentarea impecabilă a castelului din povești, crenelurile sale, silueta și locul în care este amplasat fiind, de altfel, motivele pentru care a fost ales de Walt Disney drept model pentru castelele din desenele animate cu prinți și prințese. Am urcat cu BMW-ul nostru până în parcarea de la Hohenschwangau, acolo unde stau aliniate alte sute de mașini, lângă zecile de autocare și microbuze. Pentru a vă contura o imagine reală, vă spun doar că traficul de la poalele micului munte este de circa 100 de ori mai mare decât cel din jurul Castelului Bran. Cozile la bilete sunt perfect organizate, poți avea acces separat pentru fiecare dintre cele două castele au poți alege pachetul, mai ieftin, pentru ambele. Cine se simte capabil poate urca la Neuschwanstein pe jos, câțiva kilometri pe aleea asfaltată, prin pădure. Alternativele sunt microbuzele sau, mult mai romatic, trăsura, deși am putea-o numi mai realist căruță. Apropierea de zidurile cenușii îți deschide brusc apetitul pentru istorie. Castelul a fost construit pe parcursul a circa 23 de ani, până la moartea învăluită în mister a regelui Ludwig al II-lea și încă alți 6 ani după aceea. Așezarea sa nu este întâmplătoare, el fiind ridicat pe locul unui fost castel medieval, ale cărui ruine au fost cumpărate de Maximilian, tatăl lui Ludwig. Istoricii susțin că măreața clădire a fost ridicată în onoarea prietenului regelui Richard Wagner, care însă nu a locuit niciodată în castel. De altfel, nici regele nu a apucat să se bucure prea mult de ceea ce a construit: doar 172 de zile a dormit sub acoperișul impunătoarei construcții. Tot aici, comisarii guvernamentali i-au adus vestea înlăturării sale de pe tron.
Și la interior castelul reprezintă o experiență unică, în ciuda faptului că doar un sfert din încăperi au fost finalizate și pot fi vizitate. Priveliștea de sus, de la oricare din ferestre, îți taie pur și simplu respirația, dar în egală măsură camerele regelui, patul cu baldachin sau tronul de la toaletă îți provoacă sentimente la fel de puternice și controversate. La ieșire ai parte de o nouă experiență, dacă descoperi platforma special construită pentru a putea admira castelul, suspendată deasupra unei prăpastii de câteva sute de metri.
La finalul zilei, vizita noastră se încheie la o pensiune din apropiere, cu bere dunkel Ludwig și Schweinshaxe, celebrul genunchi de porc rotisat, însoțit de Kartoffelsalat. Cerul e înnorat, stă să plouă deja și am temeri cu privire la fotografiile pe care ar trebui să le fac mașinii.
Rococo
Dis-de-dimineață, prima grijă a fost să verific starea mașinii în parcare. Stropii fini de apă îi dau un aspect perlat, fără ca vreun fir de praf să-și fi făcut apariția. Este absolut greu de înțeles, și asta se întâmplă de fiecare dată, cum în această țară mașinile nu se murdăresc, în ciuda faptului că merg prin ploaie.
Drumul prin Germania romantică continuă printr-o serie de localități cu nume mai greu sau mai ușor de pronunțat, dar care adăpostesc bijuteriile arhitectonice ale secolelor trecute la fel de natural și firesc precum câmpurile cu flori care sunt însoțite de un panou ce te anunță că poți lua câte flori ai nevoie, dar să lași o sumă de bani în cutia special amenajată.
Bisericile Wieskirche și Rottenbuch sunt cel mai bun exemplu despre cât de fascinantă este Germania. Construite într-un spectaculos stil Rococo, singurele de altfel din Europa, cele două locașuri de cult îți schimbă complet imaginea despre ceea ce ar trebui să fie o biserică. Desenele sale desprinse parcă din basme fac uitată experiența apăsătoare pe care o poți trăi într-o catedrală gotică, de exemplu. Fotografiile nu pot decât să sugereze spectacolul din aceste două biserici, intrate, evident, în patrimoniul mondial UNESCO.
Fără doar și poate, dacă ajungeți în regiunea Bavaria, nu trebuie să ratați Rothenburg. Rothenburg ob der Tauber (Cetatea Roșie de pe Tauber), pentru conformitate și pentru a evita confuzia cu alte localități. Călătoria cu 320-ul nostru a făcut din nou drumul extrem de plăcut, în ciuda distanței destul de lungi parcurse într-o singură zi. Viteza redusă a împins și mai mult consumul către limita inferioară a indicatorului, prelungind astfel autonomia mașinii. Orașul Rothenburg se află la circa 3 ore de mers pe drumuri naționale, toate impecabile, sau numai aproximativ 2 ore pe autostradă, cu plecare din Munchen. Orașul este considerat una dintre cele mai bine conservate cetăți medievale din Europa, clădirile sale „de turtă dulce”, desprinse parcă din poveștile fraților Grimm, fiind motivul vizitei a sute de mii de turiști anual. Orașul s-a dezvoltat, între timp, și dincolo de zidurile de apărare, dar parfumul său a fost păstrat intact. În perioada nazistă a fost considerat „cel mai german dintre orașele germane”, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost apărat de trupe speciale. Bombardamentele au dus la distrugerea a circa 300 de clădiri, inclusiv turnuri și clădiri administrative, dar faptul că ofițerul german care conducea trupele de aici s-a predat timpuriu, în ciuda ordinelor lui Hitler, a salvat Rothenburgul de la un veritabil măcel, după cum putem citi în istoria romanțată a orașului. Bucătăria germană își găsește aici, în multitudinea de restaurante din zona centrală, cea mai fericită cale de exprimare. Un Sauerbraten stropit cu un Burgunder ori un Blauer Portugieser este tot ce ai nevoie pentru o seară liniștită.
Germania din Franța
După câteva zile de infuzie de cultură germană, urmate de o refacere în liniștitul Stuttgart, alături de celebrii wursti cu bere, schimbăm radical direcția culturală. Testul de consum al lui Efficient Dynamics continuă în Franța de data aceasta, regiunea de frontieră cu Germania fiind un loc aparte, guvernat de amestecul de civilizații de-a lungul secolelor. Este un fel de Germania franceză sau Franța germană. Și dacă vrei să guști din plin din savoarea Alsaciei trebuie să mergi în Colmar, capitala vinurilor alsaciene, fostă vamă a imperiului și parte a teritoriului deținut pe rând de Franța și Germania. Centrul istoric al orașului este decorul ideal pentru orice film istoric francez, cu clădirile sale ce acoperă aproximativ 8 secole de arhitectură, franceză și germană deopotrivă, în stiluri renascentiste sau gotice, baroce sau neoclasice. Micul canal ce străbate centrul, străjuit de strălucitoarele givece de flori, este și cea mai bună direcție de plimbare. De-a lungul său poți admira mare parte din orașul vechi, dar poți găsi și un restaurant mic și cochet unde să savurezi o porție de tarte flambee ori de escargots, alături de un Pinot Gris delicat.
Back to home
Din Colmar, în mai puțin de o oră, ajungi în Strasbourg, celebrul oraș-gazdă al Parlamentului European și al Consiliului Europei. Deși are multe în comun cu Colmar, cu o istorie ce se suprapune în bună măsură, dimensiunile sale, dar mai ales faptul că este port la Rhin îl transformă într-un loc mult mai aglomerat. Forfota turiștilor pe străzile înguste, nenumăratele terase deschise și pe vreme rece, dar mai ales fluxul neîntrerupt din Catedrala Notre-Dame, ce acoperă impunătoare centrul istoric, sunt prezente de la prima oră a dimineții până seara târziu. Cu puțin noroc, poți găsi unul din micile târguri culinare organizate într-una dintre piațetele din oraș, iar aici să faci cunoștință cu delicatesele locale.
După o noapte petrecută în Franța e timpul să mergem către Munchen. Testăm din nou capacitățile Seriei 3 pe autostrăzile fără limită de kilometri din Germania, iar consumul trece din nou peste nivelul de 5 litri, consumați la fiecare 100 de kilometri. Asta înseamnă că vom ajunge la centrul de presă din Garching cu rezervorul gol, după 1.806 kilometri parcurși. Asta îi afișează tipului de la recepție, după ce trece cheia printr-un cititor. Rezerva de combustibil la sosire, după ce am consumat și al doilea rezervor, a fost de 117 km. În total, 1.923 km, cu aproximativ 94 litri de motorină. La un curs mediu de 1,6 euro pe litru, costul transportului s-a ridicat la numai 150 de euro.
