Dezbaterea proiectului legislativ de limitare a emisiilor poluante la nivelul Uniunii Europene a dat naştere unor discuţii aprinse între reprezentanţii ţărilor membre. În timp ce parlamentarii cu viziuni ecologiste încearcă să se alinieze politicii americane în domeniu şi să impună un nou standard “draconic” de maximum 95 g CO2/km (până în 2020), propus de Comisia Europeană, cealaltă tabără susţine menajarea marilor constructori auto, loviţi de criză.
Noile reglementări
Reprezentanţii Irlandei, preşedinta Uniunii Europene în exerciţiu, se arată sceptici cu privire la găsirea rapidă a unei soluţii de compromis. Caracterizată de oponenţii săi drept exagerată, propunerea Comisiei Europene este mărul discordiei care împiedică definitivarea noii legislaţii ce ar urma să intre în vigoare la nivelul întregului continent.
Parlamentarul german Thomas Ulmer este iniţiatorul amendamentului care prevede transformarea limitei de 95 g într-o simplă medie a emisiilor de noxe, aplicată la nivelul întregii flote de automobile înmatriculate în UE. Un alt reprezentant al Germaniei susţine inclusiv stabilirea unor standarde separate, mult mai permisive, pentru utilitarele uşoare.
O altă propunere controversată vizează introducerea unui sistem de “supercredite” care le-ar permite, practic, giganţilor auto să producă în continuare maşini ce depăşesc noile limite impuse de UE, atâta timp cât vor fabrica şi modele extrem de eficiente, electrice sau hibride.
Fiona Hall, reprezentanta Partidului Liberal Democrat din Marea Britanie, crede că “o astfel de derogare i-ar ajuta, de fapt, pe constructori să eludeze cu uşurinţă viitoarea lege şi să depăşească, după bunul plac, noul standard impus de Parlament. În plus, introducerea supercreditelor nu ar garanta prezenţa mai multor maşini cu emisii zero pe străzi, iar giganţii auto ar vinde la fel de multe vehicule poluante ca şi până acum.”
Mai multe asociaţii ale consumatorilor din Europa susţin chiar că sistemul “supercreditelor” ar avea drept consecinţă directă menţinerea preţurilor carburanţilor la cote anormal de ridicate.
În timp ce majoritatea parlamentarilor europeni contestă încă aplicabilitatea unui standard de maximum 95 CO2/km, Statele Unite au impus deja atingerea unei limite ambiţioase de 70 g până în 2025 şi scăderea graduală a consumului mediu de carburant.
Efecte concrete
Ce înseamnă, însă, toată această tevatură pentru consumatorul de rând?
Noua lege şi noile limite impuse de UE nu vor afecta doar constructorii auto, ci şi clienţii obişnuiţi. Maşinile vor deveni din ce în ce mai economice, iar carburanţii s-ar putea ieftini pe termen mediu şi lung, economiile anuale putând urca chiar şi până la câteva sute de euro.
Reversul medaliei este taxarea suplimentară a maşinilor mai vechi şi mai poluante sau chiar a noilor modele care vor depăşi sensibil etalonul impus de noua legislaţie, ceea ce se traduce prin cheltuieli suplimentare şi impozite mai mari, impuse, treptat, celor care nu îşi permit o maşină de ultimă generaţie, prietenoasă cu mediul.
