Asocierea Vinci/Aktor încearcă pentru a treia oară să obțină contractul de construire a autostrăzii Comarnic – Brașov, cele dou firme numărându-se printre cele 4 asocieri care au depus dosarul pentru licitația organizată de Guvernul Ponta. Cele două au ca parteneri pe austriecii de la Strabag, iar celelate 3 companii înscrise sunt UMB Spedition – Tehnostrade, Impregilo – Salini, din Italia, și un consorțiu din China.
Compania franceză Vinci a câștigat primul contract pe vremea lui Adrian Năstase, al doilea, pe perioada guvernării Boc, iar acum se bate pentru contractul cu Guvernul Ponta, care ar putea să-ai aducă câștiguri uriașe. în următorii 30 de ani.
Prima încercare de realizare a autostrăzii s-a datorat lui Adrian Năstase, care a scos la bătaie 3 sectoare separate: București – Ploiești, Comarnic – Predeal și Predeal – Brașov. Năstase a ales, la vremea respective să nu organizeze o licitație propriu-zisă, ci doar o selecție de dosare, astfel că primul sector a fost câștigat inițial de Strabag (Austria), al doilea și, probabil, cel mai dificil, de Vinci (Franța), iar ultimul a revenit unei asocieri din Israel, Ashtrom – Roichman. Procedura de selecție a fost extrem de criticată, inclusiv de Comisia Europeană. De asemenea, a fost criticat proiectul, care prevedea ca numai jumătate din distanța de peste 50 de km între Comarnic și Brașov să aibă două benzi pe sens, în schimb prețul era similar cu cel al unei autostrăzi de munte (circa 1 miliard de euro). Semnarea contractelor a prins chiar sfârșitul mandatului, iar noul guvern, în care un rol important îl avea ministrul transporturilor Radu Berceanu, a reziliat înțelegerile cu cele 3 companii, pentru a organiza noi licitații. Fără să fie neapărat o surpriză, licitația a fost câștigată de Vinci, iar contractul era făcut pentru toată distanța, 58 de kilometri. Prețul de construcție prevăzut era de 1,5 miliarde, cu două benzi pe sens pe toată distanța. Constructorul urma să introducă un sistem de taxare, iar Guvernul România avea obligația de a plăti 4,8 miliarde de euro, pe parcursul a 30 de ani cât se derula contractul. La începutul anului 2010, Radu Berceanu a semnat contractul cu Vinci și partenerii de la Aktor, prevederile sale incluzând finalizarea autostrăzii peste 4 ani, adică în ianuarie 2014. Din păcate, contractul avea și o altă prevedere, potrivit căreia părțile aveau dreptul să denunțe contractul în termen de 90 de zile, fără plata de daune. Vinci/Aktor au cerut Guvernului României modificare aclauzelor contractuale, creșterea sumei pe care guvernul ar fi trebuit să o plătească, decalarea teremenelor de finalizare și multe altele. Reprezentanții CNADNR și ai Ministerului Transporturilor au refuzat condițiile cerute de Vinci. Aceștia au motivat denunțarea prin lipsa finanțărilor, ca urmare a crizei bancare de la acel moment. În aprilie 2010, contractul era reziliat, iar autostrada spre munte devenea din nou o simplă fantezie.
Guvernul Ponta a readus în discuție autostrada Comarnic – Brașov după ce mai multe tentative de reluare a licitațiilor fuseseră demarate în ultimii 2 ani. Pe 27 februarie, data limită impusă de guvern, au fost depuse 4 oferte, din care una aparține asocierii Vinci/Aktor. Prețul estimat este mai mic decât cel de acum 3 ani, aproximativ 1,2 miliarde de euro plus TVA, dar nu sunt cunoscute condițiile de concesiune ulterioare. Procedura va fi similară, în linii mari, cu contractul lui Berceanu, cu o taxă ce va fi impusă de constructor după finalizare, însoțită de plăți anuale făcute de guvern pe perioada de derulare (probabil tot 30 de ani).
Parametrii tehnici rămân neschimbați: 58 de kilometri, două tronsoane (Comarnic – Predeal – 36,2 km și Predeal – Râșnov – Brașov – 21,8 km), 53 de poduri, 18 tuneluri (circa 3 kilometri). Traseul va urma destul de fidel DN1, de la Comarnic până în apropiere de Prdeal, iar de aici se va îndrepta către Râșnov, pentru a ieși în Depresiunea Brașovului în zona Codlea. Autostrada face parte din A3 București Oradea – Nădlac, cunoscută și sub numele de Autostrada Transilvania, din care sunt funcționali doar puțin peste 100 km, din care o bună parte reprezintă sectorul București – Ploiești.
